January 31, 2011

Aminari si inexactitati

De 4, poate 5 zile ma gasesc intr-o frenezie foto neobisnuita. Am programat citeva sedinte cu fete cu care am mai lucrat, dar si cu altele 'noi'. Ma chinui, si nu exagerez folosind acest cuvint, sa pun laolalta niste idei de proiecte; discutia cu Andor si Dorel m-a cam lasat in ceata, pentru ca simt o lentoare de care, sincera sa fiu, ma tem. Am bifat prea multe saptamini/luni de haos personal si inactivitate creativa quasi-totala ca sa accept noi aminari si inexactitati de proiect. Pavaloiu si Codre m-au invitat sa le populez bistroul cu fotografii; o s-o fac cu placere, barem stiu ca imaginile or sa stea intr-un loc prietenos...
Si totusi, revenind la recentele sedinte foto, parca incet mi se desprinde 'birna din ochi'. Am fotografiat haotic si imperfect ani de zile, doar pentru ca este cool sa te uiti pe monitor la sute de imagini cu fete frumoase. Extrem de rar am gasit un mesaj, si mai rar l-am cautat. In oarecare masura, nesiguranta s-a dublat de lipsa de continut. Am inceput sa gasesc calea mai onesta acum, cind petrec timp povestind cu fetele inainte de sedinta despre unele si altele.
Cu toate astea, inca nu nimeresc la tinta, continua sa ma bintuie senzatia ca lovesc 'pe linga'. Este probabil aceeasi ipocrizie pe care o regasesc in fata oglinzii in stare de perfecta liniste. Mi-e greu sa imi sustin mie insami privirea. Citeam undeva ca fiecare avem chestii dubioase pe care le ducem in spate, si de a caror prezenta nu prea sintem constienti, insa ne altereaza tot comportamentul asumat in raport cu ceilalti. O fi asa, n-o fi asa... In orice caz, mi-este tot mai greu sa fac exercitii de sinceritate, cu atit mai greu cu cit imi propun sa o fac, ca sa pot macar jumatate din timpul in care ma misc in stare vigila sa ma recunosc. Intre altele, e o alta zi plicticoasa de luni - cabinet, pacienti, oboseala si timp scapat de sub control.

January 27, 2011

medie.

9 ore de dimineata; am ajuns la cabinet - pe drum - citeva cadre ratate, ca de obicei.
Ma conectez la bloguri - aceleasi si aceleasi si iar aceleasi postari redundante. Am uneori impresia ca ii cunosc pe oamenii astia. Este un dobitoc de fotograf roman cu destul de multa notorietate - un mos, al carui blog ma scoate din minti - este tot ce detest mai mult la un om, si tot ceea ce ma face sa repet la exasperare I FUCKING HATE ROMANIA - omul e arogant, atot-stiutor, putin nesigur pe ortografie - cum se si cuvine in cazul unui mega-guru; are o vehementa de opinii vadimista, si o idiosincrazie majora la orice comentariu care indrazneste sa il "traga de urechi".
Bineinteles ca in microsistemul meu profesional este acelasi lucru - mici intepaturi, vanitati obosite si eternele cirezi de capre ale tuturor vecinilor reali sau imaginari.
Mi s-a spus si probabil ca asa este, ca am evadat spre fotografie pentru ca nu am un "profil" destul de serios de medic - nu umblu in haita cu confratii la cocktailuri plicticoase (ah, cum am uitat de invitatia frumos redactata, cu trandafiri roz si scris 'vintage' - la Balul Stomatologilor - undeva la o crisma de periferie, unde bunii mei confrati se vor reuni, la un pahar de Chivas, un pateu cu somon si o muzica cafe-concert ca sa birfeasca si sa se plinga de 'cit de rau e sa fii dentist in Romania' si cit de asuprita clasa sintem, in vreme ce afara se vor insira in parcare X5-urile si Q7-urile...)
Dar uite cum in breasla ailalta lucrurile stau exact la fel - o fi sau nu adevarat ca in Romania sint 5 milioane de utilizatori de camere foto digitale?! - sa speram ca pe linga faptul ca stim deja ca Iisus va reveni pe pamint in Romania, iar inversarea polilor Terrei va fi de asemenea pornita de prin zona Buzaului - ei, voila - poate o sa fim si tara cu cei mai multi si talentati fotografi din lume.
Aferim.

January 26, 2011

Cît de tîrziu??

Nah, în sfîrșit sînt re-conectată la lume din mansardă; am urcat azi ca sa vad cum merge netul - aseară am lungit-o la o sticlă de vin cu Milena. Intre alte isprăvi recente - am comandat un sistem de prindere și un fundal pentru fotografie; fata de la magazin mi le-a promis pe mîine - uneori mi se pare că fac orice numai să amîn intîlnirea efectivă cu aparatul de fotografiat; recent am primit un email de la un amic - îmi mărturisea același lucru - știu CUM să fotografiez, dar nu știu CE să fotografiez, asa că mai bine rămîn veșnic în stand-by.
Ultimele 3-4 luni mi-au blocat receptorii pentru orice stare "de grație"; m-am uitat azi și pe extrasele de cont online - decorarea și mobilarea casei au fost un coșmar financiar dar și un stres emoțional, nu e de mirare ca am ajuns să mă izolez de toată lumea. Cu toate astea, nu regret plonjonul haotic în meditație și izolare. Agitația și haosul de la cabinet sînt de ajuns să scoată din minți pe orice om normal, ce să mai vorbim de o ciclotimică așa ca mine...
In dimineața asta avem -15 grade; stau întinsă în living, cu laptopul lîngă mine, mă gîndesc la telefonul de aseară - mama lui Popan s-a prăpădit săraca acum citeva zile. I-am spus  lui Popan cuvinte prost înnodate, așa cum fac de obicei și la vremuri bune, și la vremuri proaste - probabil emoțiile extreme mă depașesc; am spus totusi un lucru pe care îl simt dincolo de precaritatea truismului în sine - "imi pare rău că am ajuns să o cunosc prea tîrziu". Dupa ce am închis telefonul mi-am revăzut mental un șir de oameni pe care i-am pierdut, sau pe care i-am intilnit "prea tirziu". Sînt destui.

January 24, 2011

Inapoi la cuvinte

Bun - dupa mai bine de un an reiau probabil blogul asta; sint partial motivata de lectura extrem de personala a cartii lui Voicu (Bojan) si Gicu Serban - "Inot sincron".
De multa vreme - cel putin 3-4 luni, ma simt complet incremenita in ce priveste raportul cu fotografia; imi recunosc cu relativa onestitate lipsa de disciplina si mai ales de abilitati de invatare a tehnicii, si asta de buna seama este un handicap. Mai mult insa, ma pune pe ginduri disconfortul pe care il simt privind imaginile pe care le descarc din aparatul foto - si mai grav, cele care parasesc spatiul meu privat si intra in circuitul virtual. Este tot mai mult o stare conflictuala din care nu numai ca nu ies, dar nici nu reusesc sa o deconstruiesc pentru acelasi motiv - nu ma regasesc in propriile mele exercitii de imaginatie.

Azi-noapte, in orele de insomnie asa de familiare - imi trasam in constient citeva linii de ghidare pentru acest blog - nu de dragul unui blog pentru aflare in treaba, ci pentru ca pur si simplu cred ca nu mai pot sa functionez vizual in lipsa cuvintelor - auto-terapie, remuscare, timp prezent ratat/timp trecut efasat.

ok - cam asa incepe; nu stiu sa ma ordonez - nu sint in stare sa functionez fara deadlines si program; asa ca mai mult ca sigur, haosul o sa guverneze si acest spatiu, dar macar va fi un haos documentat de cuvinte si nu doar de imagini precare.