February 07, 2011

bleh

Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out Flame out, flame out, flame out
Nimic nu e cum as vrea sa fie. Mi-e rau si nu vad nici o solutie. Fuck my life...

February 06, 2011

duminica spre amiază

Ieri la cabinet - pfffff!
weekendurile "cu dinți" mă scot din ritm. Probabil o să mă eschivez de lucru joi în schimb. Altfel, sînt tare încîntată de cum am lucrat cu Alexandra C. vineri. O lume fascinanta se ascunde inăuntrul ei - mare mare diferență între ea și fetele care vor să arate frumos în fotografii. Mi-a rămas în minte o vorbă spusă de Dorel despre Mircea Cantor - este destul de inteligent ca să facă ceea ce e la modă LA TIMP - așa încît să fie pe val fără să fie acuzat că a copiat pe cineva. Foarte bine de știut. Pe de altă parte - vorbeam cu Lehel despre cît de mult se pierde din greutatea expresiei în momentul în care ceea ce faci devine un bun public - facebook-izarea artei. Tot mai mult caut spații ascunse de privirile altora. Nu știu dacă e felul meu de a fi - introvertit prin definișie, sau pur și simplu am nevoie de recuperarea monologului ca să pot eu însămi să pricep unde mă aflu.

Mi-e dor.

Milestone

February 04, 2011

@yahoo.com

Ramona,
in ultimele 2-3 luni am devenit un robot penibil - legat la reteaua gregara a metehnelor mic-burgheze.
Am pus aparatul foto in cui si acolo l-am lasat, cu speranta ca o sa revin la el cind ma mut.
In vremea asta - totul este pe dos - sigur, lucrurile merg inainte cu constructia, dar inauntru ma simt mai nesigura si mai descurajata ca oricind. Poate ca nu descurajata, ci resemnata. M-am retras asemeni omului care sta pe malul riului linga un copac si priveste cum trec frunze in jos pe suprafata apei - nu mai am chef sa caut metafore noi, astfel ca ma folosesc de locurile comune ale meditatiei zen. In fond, altceva nu fac decit "meditez" la cum s-a dus in pizda ma-sii anul asta fara sa simt vreo bucurie majora, in afara de admiratia noilor buzi si canapele...
As vrea sa vii la Cluj, macar sa ne "ambetam" in conditii decente - ce sa zic - incep sa ma simt aproape de nivelul maxim de incompetenta.

Mi-e dor de tine - repet, pentru ca de simtit o simt mereu, dar ca de obicei, cind sint in cacat, tac.

 
Crino!
 
Da, de asta ma tem, de ce ascund in spate tacerile tale. Ma tem si ma identific cu ele, si mi-e mai tare dor de tine, si si mai tare ma regasesc in tine, in conditia de femeie.
Cred ca relatia mea cu z. si-a trait traiul, simt aceeasi afectiune, dar fara tremolouri. A intrat in zona fraternitatii, a compasiunii, si simt asa, un miserupism primordial, de tot si de toate.
Simt si la tine boarea asta, si ma bucur, ca cel putin nu ne smulgem parul din cap si nu ne dam cu curul de pamint asa tare. Ce e cu tine? 
Daca contempli buzi si canapele, nu e rau, numa sa nu te atasezi de ele si de nimic pe lumea asta. NON ATASAMENT - asa zice Buddha si Christos si toti tipii destepti care au trecut prin foc si para. 
 
Mi/e dor si mie de tine, pe bune, poate dau o fuga la Cluj sau tu una pe aici. 
 
Te imbratisez tare/tare, 
Ramona

February 03, 2011

3 februarie

Miine merg la aeroport sa ma intilnesc cu Luci (Cesarean). Foarte interesant ca ne intilnim mai des acum decit in vremea cind Shelly era prieten cu el. Din cauza asta o sa lipsesc de la vernisajul "Ceata/Fog/Brouillard" - m-a sunat Dorel azi - as fi mers sa il intilnesc, dar parca nu am chef sa ma vad mereu cu aceleasi figuri quasi-familiare, in fata unui public plictisit si neglijent. Muzeul de Arta si-a pierdut demult stralucirea - probabil un management insipid; parca era altceva in vremea Alexandrei Rus. Am venit acasa si am pierdut vreo 4 ore uitindu-ma la filme proaste si bind apa minerala. Apoi m-am intoxicat pe internet cu fotografii-cliseu, emailuri inutile si siteuri pe care se vind pantofi si sandale cu 150 de dolari. Acum maninc o salata de cartofi cu pui, in vreme ce pisicile miauna, barbatul joaca jocuri online si televizorul livreaza si mai multe filme proaste. As vrea sa plec din Cluj macar un weekend - ma gindesc sa merg in Austria - as revedea Viena, si cred ca acum as face fotografii mai bune decit acum 4 ani... Ma gindesc la ce am citit recent - povestile fotografiilor pe care nu le-am facut. Nu cele pe care le-am ratat pentru ca nu aveam aparatul sau pur si simplu ceva s-a intimplat si subiectul a plecat, ci fotografiile la care te gindesti asa cum un scriitor o face cind povesteste cartile/poezia pe care nu a scris-o niciodata. Imi apartin mai mult decit cele care se scurg de pe hard disk sau telefon ca o diaree pe internet. Mi-e greata de tot ce am facut pina acum. Sint totusi vag indragostita de 'drumul' fiecarei fotografii - imi amintesc zile, cum a fost vremea cind am facut-o sau cind am editat-o - mi-a fost sau nu frica in ziua aia - cit am baut ca sa ajung intr-un loc sau altul, cum eram imbracata. Alminteri, fiecare comentariu de cacat pe care il citesc sub o fotografie facuta de mine seamana cu un viol, si imi dau seama tot mai mult ca nu o sa pot niciodata sa iubesc 'publicul' meu. Asa cum nu mai pot sa iubesc decit foarte rar arta altora. Ma reintorc la o discutie avuta in vara cu Dorel - imi spunea ca evita participarile la expozitii in Bucuresti de frica sa nu isi piarda prietenii - si din acelasi motiv nu cere nimanui vreun ajutor, oricit de banal ar fi. Bizar?! Nu stiu. Ca pleoapele pestilor - trei la numar, feliile de constienta se dezlipesc de pe mine - cred ca mai am de 'vazut' in minte lucrurile cu ochii inchisi o vreme. Singuratatea imi vine prost, dar imi ofera o luciditate impura - exact acea stare pe care o recunosc ca fiind a mea, imposibil de imitat, si aparent - foarte agasanta pentru anturaj. Atit.

February 02, 2011

Memorie poetica.

In arhiva de fotografii de familie am gasit citeva cadre splendide facute pe vremuri de un fotograf care era prieten cu parintii mei; azi am incercat sa aflu cite ceva despre el - se pare ca s-a mutat pe undeva prin Andrei Muresanu - si ca, pe linga tot restul, era inginer. Deci se purta si mai demult policalificarea... As vrea sa dau de el - sint citeva portrete cu mama impresionante.

In alta ordine de idei, pe linga frigul infernal si centrala in stare de avarie, barem am fundalul pus in mansarda. Bineinteles ca e alta culoare decit am vazut eu pe site, dar macar este...
Scriu aici, mereu cu o stare de neliniste - ma gindeam azi cit de "secreta" este intr-adevar maniera in care traiesc. Mi-e sila de cabinet, mi-e lehamite de viata de zi cu zi, mi-e greu sa intru in orice fel de comunicare cu altii. Probabil car o mie de poveri nespuse. Vorbeam mai demult cu Ramona despre exercitiul sinceritatii - in contrapunct cu rutina de a propune zilnic imaginea publica. Gasisem chiar niste fotografii facute de ea la un vernisaj unde am mers impreuna. Arat "eu" - vorbesc cu cineva pesemne - insa eliberata de gindul ca trebuie sa fac pe plac. Asta fac zilnic in cabinet - ma pliez, ma rabatez si fac o echilibristica dezgustatoare care mi-a mutilat formele si mai ales continutul. Nu stiu daca reperele concrete pot sa tina locul unui traseu ratat - imi revine in minte o secventa din Kundera - "memoria poetica" - cea care inregistreaza numai frumosul - ignorind alte categorii estetice. S-ar crede ca asta ne face viata mai frumoasa - probabil ca asa este la nivel constient - mie cel putin aceasta memorie-metafora ( ahh - as indrazni sa ii spun meta-memorie) - imi da cosmaruri si insomnii insuportabile (Unbearable lightness of non-being - bleh)...

February 01, 2011

Horoscope - Accept feelings

Tuesday, February 1, 2011 (Capricorn - First Decanate) Accept feelings
Your feelings demand your attention. Lack of understanding for the reason behind this can make you fearful and you may well become confused by the upheaval this can cause. Take the time to change this. Have a critical look at your emotional life and accept yourself as you are. It's only by doing this that you become more comfortable with those you share your life with.

D'oh.