February 02, 2011

Memorie poetica.

In arhiva de fotografii de familie am gasit citeva cadre splendide facute pe vremuri de un fotograf care era prieten cu parintii mei; azi am incercat sa aflu cite ceva despre el - se pare ca s-a mutat pe undeva prin Andrei Muresanu - si ca, pe linga tot restul, era inginer. Deci se purta si mai demult policalificarea... As vrea sa dau de el - sint citeva portrete cu mama impresionante.

In alta ordine de idei, pe linga frigul infernal si centrala in stare de avarie, barem am fundalul pus in mansarda. Bineinteles ca e alta culoare decit am vazut eu pe site, dar macar este...
Scriu aici, mereu cu o stare de neliniste - ma gindeam azi cit de "secreta" este intr-adevar maniera in care traiesc. Mi-e sila de cabinet, mi-e lehamite de viata de zi cu zi, mi-e greu sa intru in orice fel de comunicare cu altii. Probabil car o mie de poveri nespuse. Vorbeam mai demult cu Ramona despre exercitiul sinceritatii - in contrapunct cu rutina de a propune zilnic imaginea publica. Gasisem chiar niste fotografii facute de ea la un vernisaj unde am mers impreuna. Arat "eu" - vorbesc cu cineva pesemne - insa eliberata de gindul ca trebuie sa fac pe plac. Asta fac zilnic in cabinet - ma pliez, ma rabatez si fac o echilibristica dezgustatoare care mi-a mutilat formele si mai ales continutul. Nu stiu daca reperele concrete pot sa tina locul unui traseu ratat - imi revine in minte o secventa din Kundera - "memoria poetica" - cea care inregistreaza numai frumosul - ignorind alte categorii estetice. S-ar crede ca asta ne face viata mai frumoasa - probabil ca asa este la nivel constient - mie cel putin aceasta memorie-metafora ( ahh - as indrazni sa ii spun meta-memorie) - imi da cosmaruri si insomnii insuportabile (Unbearable lightness of non-being - bleh)...

No comments:

Post a Comment