March 02, 2011

Martie cãlãtor...


Vii şi pleci, deci nu eşti primejdios!
De simbata trecuta mã gîndesc la fraza lui Dorel; se vorbea despre taberele de creatie de la Tescani, unde, asa ca peste tot prin cãtunele româneşti, omul cu aparate foto agãtate la gît şi haine cu multe buzunare, trezeşte la început suspiciune, iar mai apoi o vagã, dar veselã complicitate...
Ce se întîmplã însã cu venirile şi plecãrile din registrul personal? ei da, aceste tranzitãri îmi sunt familiare, şi daca nu le pot numi primejdioase, e pentru ca m-am obisnuit sa alerg si eu de colo-colo inexpresiv, ca sa raspund provocarii cinetice in esenta...
Am pierdut si am cistigat puncte de reper, m-am invirtit in cerc sau am alunecat inexpresiv  inspre marginile intelegerii mele.  De ce e asa de greu sa admit ca pur si simplu am gresit? S-au deschis, ce-i drept, ca de obicei, doua drumuri, unul la stinga, altul la dreapta, insa ma tem ca nu prea am exercitiul alegerii providentiale. Am recitit pasaje din Kundera; am mutat in sfirsit o mare parte din carti in mansarda.
C. vine la Cluj peste citeva saptamini. Nu mi-e dor, nu simt nimic.

No comments:

Post a Comment